Pedodonția este ramura medicală care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor stomatologice la copii.
Prima vizită la dentist
Primul contact cu medicul dentist trebuie să aibă loc la o vârstă cât mai fragedă, iar familiarizarea cu cabinetul stomatologic să se realizeze treptat.
Părintele trebuie să fie natural și cât se poate de relaxat când vorbește cu copilul său despre prima programare la dentist. Nu folositi termenii cu rezonanță negativă, precum „ace”, „injecție”, „durere”, „să nu plângi”.
În cadrul primei vizite, medicul dentist îi va prezenta copilului cabinetul stomatologic, scaunul dentar și ustensilele într-un mod ludic și informativ pentru a-l introduce în atmosfera de poveste. Apoi, va examina cu grijă dințișorii și gingiile copilului.
Caria de biberon
Poate să apară la scurt timp după erupția dinților de lapte și este o consecință a consumului de alimente îndulcite, ceaiuri, lapte, suc etc. Astfel, în gura copilului se formează un mediu propice pentru formarea cariilor, crescând aciditatea salivară, ceea ce duce la demineralizarea smalțului.
Periajul profesional
Periajul profesional are rolul de a îndepărta placa bacteriană de pe suprafața dinţilor precum şi colorațiile dentare externe. Acest periaj se realizează cu ajutorul unei periuțe circulare, montata la o piesa, împreună cu o pasta profesională abrazivă. În general, pentru a realiza o igienizare completă, este indicat ca periajul să fie asociat și cu o ședință de Air Flow.
Sigilarea dentară
Este o metodă inovatoare, non-invazivă, de prevenire a cariilor. Procedura de sigilare a dinților nu este dureroasă, nu presupune folosirea frezei și nici nu necesita anestezie, ceea ce o face extrem de ușor tolerabilă pentru cei mici. Se face atât la dinții temporari (de lapte), cât și la cei permanenți, de obicei imediat după ce au erupt. Dinții definitivi se sigilează astfel: molarii de 6 ani și 12 ani, și pe premolari în intervalul de vârstă 6 – 15 ani.
Imediat după erupție, molarii (atât cei de lapte și mai ales cei permanenți) prezintă o morfologie cu șanțuri foarte adânci, mai degrabă fisuri profunde, cu un diametru mai mic decât firul periuței de dinți. În aceste locuri se pot acumula resturi alimentare și micro-organisme care inițiază formarea cariei. Astfel, acoperirea sau sigilarea acestor zone cu un material protector numit sigilant are un efect benefic și este considerată metoda cea mai sigură de profilaxie primară, în special la copii.
Tehnica: ca și materiale se folosesc rășini compozite transparente sau opace, cu cementuri ionomere de sticlă cu conținut ridicat de fluor - sigilanți. Dinții sunt curățați în prealabil prin periaj profesional de către medicul dentist. Urmează gravarea dintelui (mordansare) cu un gel de consistență fluidă, care este aplicat pe suprafața de sigilat și lăsat să acționeze 15-30 secunde, după care spațiul de lucru este spălat și uscat. Aplicarea sigilantului se realizează cu instrumente speciale cu vârfuri de unică folosință. Sigilantul trebuie să pătrundă în toate șanțurile, după care se fotopolimerizează.
Sigilările anulează riscul apariției cariilor pe suprafețele ocluzale (cele cu care mestecam), însă pe celelalte suprafețe NU (de exemplu: între dinți), de aceea periajul dentar și utilizarea mijloacelor suplimentare de igienă, precum și fluorizarea profesională a dinților nu trebuie uitate. Dinții sigilați trebuie controlați periodic de către medic, ideal la fiecare 6 luni.
Fluorizarea
Fluorizarea realizată în cabinetul stomatologic este o fluorizare locală și constă în aplicarea fluorului sub formă de lacuri direct pe suprafața dinților sau geluri în gutiere. Preparatele utilizate pentru fluorizare conțin o concentrație mult mai mare de fluor decât cea din pasta de dinți sau apa de gură, ajutând la prevenirea leziunilor carioase și intervenind și în remineralizarea leziunilor incipiente. Fluorizarea se efectuează numai după ce suprafețele dentare au fost igienizate corespunzător prin detartraj și periaj profesional.
Fluorizarea este recomandată oricărui copil, în special copiilor cu risc crescut de carie, sau cu distrofi dentare, purtători de aparate sau în anumite boli care determină scăderea fluxului salivar.
După fluorizare, copilul nu are voie sa clătească sau să mănânce cel putin 30 de minute pentru a permite dintelui să absoarbă fluorul. În funcție de necesitate, fluorizarea se repetă la 3,6 sau 12 luni.